Ozonul este un gaz care a fost descoperit la mijlocul secolului al XIX-lea și este alcătuit dintr-o moleculă cu trei atomi de oxigen, aflati intr-o stare dinamică instabilă. Gazul este incolor. Ozonul se găsește în mod natural la suprafața pământului în concentrații perfect compatibile cu viața.
Istoricul terapiei cu ozon
Terapia cu ozon a fost studiată și utilizată înca de acum 150 de ani. Ea a fost utilizată pentru tratarea infecțiilor, a rănilor și a unor boli diverse, eficiența ozonului fiind bine documentată. Ozonul a fost utilizat pentru dezinfectarea apei potabile încă din secolul trecut.
Incepând cu anul 1896, Tesla a patentat primul generator cu ozon din Statele Unite, intitulandu-si firma producatoare -„Tesla Ozone Company”.
În timpul primului război mondial, doctorii cunoșteau proprietățile antibacteriene ale ozonului și, neavând multe resurse medicale disponibile, l-au aplicat topic pe rănile infectate ale ranitilor. Medicii au descoperit că ozonul nu numai că vindeca infecția dar avea și proprietăți hemodinamice și antiinflamatorii.
Către sfârșitul anilor 1980, medicii germani au căutat să trateze, cu ajutorul terapiei cu ozon, pacienți care aveau HIV. S-a dovedit că acest tratament era promițător în cazul testelor in vitro, totuși, la acea dată, tratamentele in vivo s-au dovedit ineficiente.
Începând cu anul 1987, ozonul a fost folosit tot mai frecvent pentru tratarea următoarelor afecțiuni: abcese, acnee, AIDS, alergii, scleroză cerebrală, tulburări circulatorii, ciroză hepatică, cistită, cangrena, hepatita, herpes, nivele ridicate de colesterol, colită, tumori, cancer, osteomielită, boala Parkinson, reumatism, boala Raynaud, inflamații ale vertebrelor, stomatita, distrofie articulară, flebită, probleme urologice, infecții cu stafilococ, infecții fungice și răni produse de radiații, hemoroizi, infecții anale.
Ozonul a fost folosit și intern, prin înghițire, pentru tratarea cancerului gastric, ca factor dezinfectant al intestinelor sau în cazul inflamației vezicii urinare. Amestecat cu ulei de măsline a fost folosit pentru infecții fungice și ulcere ale pielii. Băile cu ozon au fost folosite pentru irigarea pielii, pentru dezinfectarea și tratarea eczemelor.
Din 1989, s-a evidentiat tot mai mult efectul imunostimulator al ozonului. In combinație cu alte substante, s-a dovedit că are efect sinergic in vitro împotriva celulelor tumorale aflate în suspensie, provenite de la nivelul sânului și al colonului. De atunci, ozonizarea sangelui s-a folosit si pentru tratarea bolilor virale. Tratamentul prin ozonizare a sângelui s-a dovedit că determină eliberarea de limfokine și stimularea celulelor periferice mononucleare ale sângelui.
Ozonul a fost folosit si ca germicid datorită capacităților sale de distrugere, prin oxidare, a microorganismelor, incluzând virusurile și bacteriile. Terapia cu ozon a fost foarte eficienta si domeniul chirurgical, în rinoplastie, unde și-a dovedit calitatile prin reducerea complicațiilor postoperatorii.
Mecanismul de acțiune
Terapia cu ozon determină inactivarea bacteriilor, virusurilor, fungilor și a protozoarelor. In cazul fungilor, ozonul inhibă creșterea celulară iar în cazul virusurilor, el distruge capsida virală și blochează ciclul reproductiv, prevenind contactul virusului cu celula prin intermediul peroxidarii.
Un alt mecanism este stimularea metabolismului oxigenului. Terapia cu ozon determină o creștere a ratei de glicoliza a celulelor roșii sanguine. Aceasta conduce la o creștere a nivelului de oxigen eliberat în țesuturi. Ozonul activează ciclul Krebs si stimuleaza producția de ATP. Prin cresterea producției de enzime, precum glutationul, peroxidaza, catalaza și superoxid dismutaza, ozonul acționează ca un factor de eliminare al radicalilor liberi, protejand, totodata, peretele celular. El induce și vasodilatatie. Ozonul determină activarea sistemului imunitar prin creșterea producției de interferon, prin producerea factorului de necroză tumorală și a interleukinei A2. Odată cu producerea de interleukina 2, se declanșează o adevărată cascadă de reacții imunologice conexe.
Avantajele terapiei cu ozon
Terapia cu ozon este foarte eficienta in cazul complicațiilor diabetice care sunt asociate stresului oxidativ. S-a constatat că ozonul activează mecanismele antioxidante, care, la randul lor, influențează nivelul glicemiei. Ozonul împiedică stresul oxidativ, normalizand nivelele de peroxid organic, prin activarea superoxid dismutazei. S-a constatat, totodata, că ozonul inactivează complet virusul HIV în vitro, concentrația folosită pentru inactivare fiind non- citotoxica. Ozonul determina creșterea generala a imunității organismului prin sporirea producției de citokina. Studii in vitro au aratat că ozonul este foarte eficient în reducerea populatiilor bacteriene de Acinetobacter baumannii, Clostridium difficile și a stafilococului auriu.
Cercetările actuale demonstreaza, inca odata, că ozonul este eficient ca agent antibacterian, fiind folosit pentru tratarea infecțiilor orale cauzate de diverse bacterii.
Ozonul se poate administra și prin injecții subcutanate și se observă că acest tratament are ca efect reducerea durerilor.
Traducere si adaptare a articolului intitulat „Ozone therapy – A clinical review”, al cercetatorilor A.M.Elvis si J.S.Ekta, de la Vivekanand Education Society’s; College of Pharmacy, Hashu Advani Memorial Complex si publicat in Journal of Natural Science, Biology and Medicine, Jan 2011,vol 2.
Pentru programari:
Clinica Eliade
„ALEGE CONSTIENT”
Leave a Comment:
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
